Echipele de vanatori

In secolul al XlX-lea se credea ca penetrarea culorii in pori se facea prin capilaritate. Abia mai tarziu s-a inteles ca vopsirea nu este o operatie pur mecanica, ci si o reactie chimica. Rosul, care a fost dintotdeauna culoarea bucuriei si a puterii, se obtinea in diferite moduri.  Cu cativa ani mai devreme, insa, fusese descoperit, absolut din intamplare, albastrul de Prusia. Un anume Diesbach, droghist care fabrica si vindea un colorant rosu, isi procura materia prima de la Johann Konrad Dippel, un farmacist nu foarte cinstit, care la un moment dat 1-a inselat, vanzandu-i alte substante.

 Silueta feminina va adopta linia unei clepsidre, strangulata la mijloc. Ni se poate parea ciudat ca femeile nu au protestat la o asemenea constrangere (la inceput, barbatii au fost cei care au protestat!), dar trebuie sa recunoastem ca o rochie fluida curgand cu suplete pe corp arata defectele acestuia intr-un mod necrutator, in timp ce o femeie inchisa intr-o cuirasa isi poate ascunde mai usor picioarele prea groase ori talia prea plina, poate jongla cu proportiile ei naturale si isi poate recompune silueta dupa cum vrea.  Pantofii erau facuti din toate materialele posibile; ei aveau talpi inalte din lemn sau din pluta. in aceasta perioada palariile au cunoscut o dezvoltare spectaculoasa. Desi fusesera purtate fara intrerupere si cunoscusera variatiile cele mai gratuite de la inceputul secolului incoace, intre anii 1941-1944 ele au primit un caracter provocator si totodata comic.

Iar Paco Rabanne a introdus un parfum exploziv intr-un flacon de forma unei brichete - acest miros ametitor de mosc amestecat cu esente de trandafiri si santal este creat pentru barbatii carora le plac excesele. Flaconul parfumului Passion al lui Elizabeth Taylor a fost copiat dupa parfumul Cyane de Ulric de Varens, drept pentru care a fost imediat retras de pe piata.  imbracamintea de vanatoare era in pas cu moda, deoarece vanatoarea era un divertisment al claselor instarite. Henric al IV-lea, pasionat de vanatoare (ca toti regii Frantei, de altfel), a instaurat costumul rosu, culoare ce va fi reluata in secolul al XlX-lea de mai multe echipe. Ea este obisnuita si astazi la echipele de vanatori care mai exista in Europa.

La sfarsitul secolului al XlV-lea, luptatorul era complet ascuns in armura de placi metalice, care cantarea treizeci de kilograme, si se putea bate doar de pe cal. Aceasta armura putea fi suportata numai daca era imbracata pe deasupra unor haine moltonate. Ulterior s-au dezvoltat corpuri de luptatori echipati mai usor, in jachete groase si aspre, cu placi de os sau de fier - gambesons.  De la Paris la Cairo, de la Teheran la Alger, peste tot se vorbeste despre „voalul islamic", ca si cum islamul ar fi fost la originea acestei mode vestimentare. Eroare grosolana, care, datorita miopiei unor comentatori ori „specialisti", a fost luata drept adevar. Odon Vallet a descoperit un text, pe a 40-a tablita a legilor asiriene, datorate suveranului Teglat-Phalazar I, care reia o prescriptie anterioara.

Un costum-uniforma fastuos

Oricum, e sigur ca in unele cazuri costumul poate conferi o idee superioara despre persoana care il poarta. De altfel, cum spunea James Laver, spiritul ni-l imbracam, nu corpur. Vesmantul provine si dintr-o vointa de diferentiere, evidentiind ierarhia claselor sociale. Diferentele erau la nivelul materialelor si al ornamentelor. Echipamentul militar era foarte elaborat. in contact cu diferite popoare care aveau un tip de imbracaminte adaptat climatului local, trupele romane au imprumutat hainele practice ale acestora. Desi nu s-au gasit costume romane, s-au descoperit, in toata Europa, articole de incaltaminte romana de forme diferite.

 Vertugadin-ul clopot va fi purtat in Austria, Germania si Italia, la inceputul secolului al XVII-lea. Un alt detaliu vestimentar devine parte integranta a costumului elegant al secolului al XVI-lea: lenjeria. Camasile brodate si colorate sunt inlocuite acum de camasute albe fara maneci, cu guler inalt. Chiar daca a abandonat cateva dintre armele ei traditionale, femeia n-a renuntat insa la nevoia de a atrage atentia asupra sarmului ei. Se machia la fel de artificial ca strabunica ei din secolul al XVIII-lea: sprancenele erau smulse si redesenate cu creionul, iar gura era subliniata cu rujul de buze fabricat cu coloranti sintetici.

Preotii egipteni din Heliopolis chiar aduceau ofranda zeilor diferite parfumuri, cum ar fi rasinile mirositoare, mirtul si preparatul numit kuphi - un amestec obtinut din saisprezece esente. intr-o vreme, in Antichitate a fost interzisa folosirea parfumurilor pentru ingrijirea corporala, ele fiind rezervate slavirii zeilor si cinstirii mortilor. Viata femeilor se scurgea in harem*, apartamentul rezervat femeilor si copiilor, loc in care serviciile erau asigurate de eunuci, intotdeauna nemusulmani (islamismul interzice castrarea musulmanilor). Haremul nu implica neparat prezenta mai multor femei. Adevarul este ca putini musulmani isi permiteau sa intretina mai multe femei. Astazi valul il asociem femeilor musulmane, dar in Orient nu numai ele purtau val.

 in Vechiul Regim, cand regele aparea in public, el era intotdeauna imbracat in alb. Acest obicei era atat de incetatenit, incat la un moment dat francezii nici n-au putut crede ca omul imbracat in negru aflat langa Fransois I era chiar Carol Quintul. in timp ce in jurul suveranilor se instaura un ceremonial formalist (care va deveni in secolul al XVII-lea o eticheta plina de constrangeri), incepeau sa se alcatuiasca diferite Ordine cavaleresti care isi exprimau fraternitatea in general printr-un costum-uniforma fastuos si printr-un colier de orfevrarie ce reprodu-cea emblema aleasa de fiecare Ordin in parte.  insa nu doar purtarea voalului face ca o femeie sa fie musulmana. Dr. Dalii Boubakeur, conducatorul moscheii din Paris, spunea: „Femeile isi scoteau hijab-w/, care in ochii lor reprezenta negarea drepturilor lor, chiar a personalitatii, dar ramaneau musulmane." Chiar daca in martie 1926 rectorul Universitatii islamice Al-Azhar din Cairo facea uz de dreptul sau de veto in privinta dezvelirii femeilor, sprijinindu-se pe cuvantul lui Allah, care i s-a adresat lui Mahomed astfel: ,JSpune sotiilor si fiicelor tale, femeilor credinciosilor, sa-si puna voal; astfel, ele vor fi repede recunoscute si vor evita sa fie ofensate." (Coran, 33:28 - cuvinte repetate si in 24:31).

S-au pastrat multe costume

 Am putea crede ca s-au pastrat multe costume, deoarece aceste familii se mutau foarte rar si deci aruncau foarte putin; insa deseori hainele erau reutilizate, fiind transformate in rochii la moda, in perdele ori in fete de masa.  Pe sub mantie, singurul vesmant era o camasa de lana sau de panza, cu maneci, lunga pana sub genunchi si stransa la mijloc cu un brau de piele. in picioare, evreii purtau sandale. Barba reprezenta un semn al demnitatii si al virilitatii. in timpul doliului, barbatii isi taiau parul si barba, se zgariau pana la sange si isi puneau pe cap si pe obraji cenusa si praf. 

 Au inceput sa poarte barba si mustati, obicei necunoscut romanilor. Pentru bizantini barba a devenit un semn al demnitatii, al onoarei si al virilitatii. Obiceiul a fost perpetuat pana in zilele noastre de catre preotii si calugarii ortodocsi. in coafura femeilor predomina moda buclelor. Parul lor era prins intr-o plasa din fire de aur si de argint ori tinut pe ceafa cu piepteni mari de fildes.  Daca celelalte femei isi aratau picioarele, Garbo nu purta decat rochii lungi si nici nu conducea automobilul, asa cum cerea moda. Mai mult, isi publica fotografii neretusate, intr-un film era prezentata spalandu-se pe cap, in altul spalandu-se pe picioare, toate acestea fiind considerate atentate la ideea de gratie.

 Dimpotriva, eu cred ca poti seduce mult mai mult sugerand, si nu exhiband. Daca vrei sa creezi o atractie durabila trebuie sa mergi dincolo de aparente."Armani gaseste calificativul "creator" exagerat si demodat. „Sa punem lucrurile la punct. Stiu sa fac haine frumoase. Nu e o misiune divina. Nu haina creeaza viata, lumina sau miscarea, ci dimpotriva.  Fetitele au renuntat la rochiile albe in acelasi timp cu surorile lor mai mari; fustele lor erau insa putin mai scurte si, intre 1810 si 1860, lasau sa se vada picioarele si pantalonasii de lenjerie. Catre 1880 rochiile fetitelor s-au scurtat vizibil, pana la genunchi, picioarele aparand in ciorapi negri sau in sosete scurte.

 in Franta, din anul 1870 deputatii participa la sedinte in redingota neagra. De atunci ei nu si-au mai desemnat demnitatea, gradul, functia decat prin portul medaliilor si a unei esarfe tricolore care nu mai este in uz, dar pe care primarii au pastrat-o pentru oficierea casatoriilor.   A te placea pe tine insuti, a-ti cauta siguranta intima care te va ajuta sa-ti joci cat mai bine rolul social este, ca vrem sau nu, o necesitate; in acest fel se imbraca autorul pentru public, profesorul pentru elevi, mama pentru copii. Disciplina interioara care face viata in comun mai agreabila este o virtute sociala. 

Stofele de matase

Fiind o industrie de lux, industria lyoneza a beneficiat de succesul general al modei frantuzesti din secolul al XVIII-lea. Stofele de matase erau tot mai cerute. Ecaterina a Rusiei si-a comandat fastuoasele tapiterii pentru apartamentele sale la Lyon.  Foarte raspandite erau bratarile de aur si de argint, care nu erau purtate doar la mana, ci si deasupra cotului. Erau simple, ornate cu figuri sau in forma de sarpe. Si cerceii erau folositi de catre ateniencele elegante; inele ornate din metale pretioase erau prinse in lobul urechii. Pe langa acestea mai existau inele din aur si argint, purtate pe glezna sau pe gamba ca amulete. 

Sebastien Mercier scria: ,Modistii au impanzit intreaga Franta si tarile vecine cu noile lor inventii. Tot ce e legat de impodobeala a fost adoptat cu un fel de furie de catre toate femeile din Europa." Moda rochiei „volante" nu era "destinsa" decat in aparenta, caci aceasta se purta intotdeauna pe un corp de balene rigid si pe un jupon inasprit.  Adevarul este ca in 1993 croitoria de marca nu a adus mai mult de 10% din lutului vanzarilor realizate de Casele de moda celebre.Dar despre care baroc se discuta cu atata frivolitate? Barocul care a dus la excesele rococo-ului nu constituie sursa profunda a barocului de astazi.

 Atunci hippie, astazi grunge, tinerii poarta parul lung, drept, cu carare la mijloc, poarta haine lungi, largi si uzate, asculta muzica si frecventeaza cafenelele. Oamenii "respectabili" ii acuza ca vor sa para cu capul in nori, ca picati de pe alta planeta si ii mai acuza de imaturitate. Exista si o varianta de tatuaj de ultima ora, care, daca este supus unor usoare miscari de frecare, degaja un miros special: de Chanel N05, de Coca Cola, de fragi sau de fructe exotice. 

Cum actorii, cantaretii, sportivii, artistii si chiar oamenii de afaceri se dau in vant dupa asa ceva, creatorul Thierry Mugler n-a asteptat mult pana sa scoata pe piata propriul sau tatuaj, iar firma Marlboro s-a grabit sa fabrice un milion de tatuaje cu efigia faimosului sau cowboy.

 Daca la inceput pantofii de sport erau asemanatori celor de oras, nefacandu-se nici o concesie picioarelor, ei au fost dupa aceea supusi unei revolutii biodinamice care le-a schimbat infatisarea. La Jocurile Olimpice din Mexic, in 1968, lumea a asistat la urmatoarea inovatie: talpa de 7 milimetri grosime a fost inlocuita cu talpa de 40 milimetri grosime, in acest fel realizandu-se o distanta propice fata de sol, gratie materialelor amortizoare, asemanatoare suspensiei automobilelor. Motivul? Valentino spune ca „nevoia crescanda de spiritualitate trebuie sa fie exprimata si de moda" si ca imbracamintea in stil oriental este un mod de manifestare a pretuirii budismului. Se poate constata, asadar, in imbracamintea masculina o tendinta spre lejeritate, o „feminizare" a ei, ceea ce nu este deloc o noutate.

Lumea modei

in 1859, Verguin a descoperit, la Lyon, rosul magenta. A urmat albastrul de anilina, in 1860, si negrul de anilina prin oxidare, in 1863. in 1856, cand Perkin a descoperit tonul mauveine (prima culoare obtinuta din anilina, care a fost folosita in industrie), existau doar trei coloranti solizi printre produsele naturale: cel obtinut din Rubia tinctorum, indigoul si Scarlata, ceea ce explica utilizarea acestori tonuri pentru diverse uniforme. Apoi plansete]e au fost inlocuite cu niste role care erau impregnate cu culoare. Progresele din secolul al XlX-lea in domeniul colorantilor au influentat imediat tehnica imprimarii. Cea mai celebrg manufactura din Franta a fost cea a lui Christophe Philippe Oberkampf cetatean elvetian, care a instalat-o la Jouy-en-Josas, aproape de Paris.

 Vertugadin-ul clopot va fi purtat in Austria, Germania si Italia, la inceputul secolului al XVII-lea. Un alt detaliu vestimentar devine parte integranta a costumului elegant al secolului al XVI-lea: lenjeria. Camasile brodate si colorate sunt inlocuite acum de camasute albe fara maneci, cu guler inalt.  Worth a avut inteligenta de a o castiga drept clienta permanenta pe Pauline de Metternich, sotia ambasadorului Austriei, tipul manechinului-vedeta care poarta modele noi, la limita excen-tricitatii, si care le determina pe celelalte femei sa o imite imediat. Devenind creatorul imparatesei si al elegantelor de la Curte, el a avut ideea sa-si prezinte modelele pe manechine vii, desi nu era inca vorba de prezentarea colectiilor de sezon. 

Se pare insa ca acest decalaj din lumea modei nu va dura prea mult. Dar femeile nu se dau batute. Constiente ca in lumea modei vor straluci doar cativa ani, ele se apuca sa joace prin filme, sa scoata discuri, sa scrie carti. Mai mult, incep sa se lanseze in afaceri. Urmand exemplul lui Arnold Schwarzenegger, Sylvester Stallone si Bruce Willis, care au impanzit" mapamondul cu restaurante „Planet Hollywood", Elle MacPherson, Naomi Campbell si Claudia Schiffer au inaugurat si ele un lant de restaurante, „Fashion Cafe". Si in China imbracamintea servea la marcarea distinctiilor sociale; numeroase decrete prevedeau cu strictete toate amanuntele costumelor. inca din mileniul al II-lea i.H. aici se practica tesutul dintr-o specie de canepa si se intrebuinta matasea. Oamenii de rand purtau pantaloni (preluati de la calaretii invadatori din Asia Centrala) si o tunica de culoare alba.

Nu mai vedem astazi soimi ai patriei, pionieri sau lice- eni-utecisti; acum elevii merg la scoala imbracati in blugi si in geaca de piele, cu tricourile ori camasile care sunt la moda in oras. Totusi, inainte de 1989 parintii erau multumiti de existenta uniformelor, deoarece ele faceau mai putin vizibile diferentele sociale, existente in ciuda propagandei oficiale care proclama egalitatea.  Femeile vor sa fie in forma, dar nu mai doresc sa imprumute silueta adolescentina, filiforma a unor manechine celebre. Chiar si barbatii refuza sa-si mai umfle muschii, prin practicarea unui culturism exagerat. Francezii afirma ca top-modelele au un aer nefericit. Nici nu e de mirare, caci eforturile de a arata superb sunt colosale.

Deschizatura camasii

Pe parcursul intregului Ev Mediu, blanurile au fost purtate numai pe post de captuseala. Le purtau toate clasele sociale, calitatea lor depinzand, bineinteles, de posibilitatile fiecaruia. Luxul de la Curtile regale ale secolului al XlV-lea a dus la o mare dezvoltare a comertului cu blanuri.   Nu se stie insa cum erau determinate marimile de baza. Se pare ca in atelierele croitorilor existau manechine si diferite forme ce reprezentau corpul uman. Primul care a extins insa folosirea manechinelor umane facute „dupa anatomie" a fost Stockmann, in 1869. in aceeasi perioada, un matematician german, Henry Wampen, publica o lucrare referitoare la proportiile ideale ale staturii umane.

Singura nota de culoare si de fantezie a acestei tinute austere va fi cravata; la inceput supla, din muselina alba, ea va deveni incet-incet o fasie de matase colorata, innodata astfel incat sa ascunda deschizatura camasii ce avea un guler intarit intors. Acest costum disimula perfect formele corpului .  Ea a conceput costumele pentru doua balete si a incercat sa faca design de gablonturi. Unele dintre colectiile sale au fost organizate in jurul unei teme decorative: fluturii, instrumentele muzicale, circul. Sa ne amintim doar ca bunicile noastre se entuziasmau in fata posetei-telefon si a sticlutei de parfum in forma de soare. 

Se simte din ce in ce mai puternic o influenta retro. Un loc important in vestimentatie il ocupa acum puloverele lucrate manual, combinate cu fuste lungi, inflorate si cu bocanci, ceea ce da un aspect oarecum neglijent. Iar din indepartatul Seattle a pornit o noua nebunie ce a castigat din ce in ce mai multi adepti: moda grunge.   

De obicei oamenii umblau cu capul descoperit si desculti, dar uneori erau incaltati cu sandale de pai sau cu saboti de lemn. Femeile purtau un kimono cu maneci scurte si strans la mijloc. Se purtau umbrele de hartie sau de panza, impermeabilizate cu ulei.in epoca Heian (secolul al VlII-lea d.H. - secolul al Xll-lea d.H.) luxul in domeniul imbracamintei a atins o culme.

Culorile costumelor liturgice sunt prevazute tinandu-se cont si de anotimpuri, fiecare piesa avand o semnificatie simbolica (a se vedea filmul Becket, realizat de regizorul Peter Glenville dupa piesa lui Jean Anouilh, in care Peter O'Toole si Richard Burton isi interpreteaza rolurile cu accente shakespeariene). Daca pana atunci femeia era reprezentata lenesa, la ea acasa sau intr-o gradina, de pe la 1875 femeia incepe sa fie reprezentata adesea afara, cumparand flori, asistand la curse, pe plaja sau in excursie la lacurile elvetiene. Noii femei ii va fi asociata o noua tinuta. Dar aceasta nu va fi pantalonul bufant sub o crinolina scurta, pe care Amelia Bloomers il propusese elevelor sale americance in 1851, ca o solutie la necesitatea unei vieti active.

Cei vechi

Cei vechi ii perforau sau ii spargeau cochilia pentru glanda ce continea lichidul colorant; acesta era galbui la origine, trecand apoi prin toate nuantele pana sa ajunga la albastru-violet, la rosu sau la rosu-violaceu. Pentru obtinerea unei cantitati suficiente de colorant era nevoie de mii de moluste care erau recoltate toamna sau iarna.  in pofida acestei suspiciuni si a faptului ca era putin stabil la lumina, iar alcalinele il puteau distruge, la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XlX-lea albastrul de Prusia a inceput sa fie folosit din ce in ce mai mult. Textilistii si vopsitorii s-au folosit de el pentru a lansa, la sfarsitul secolului al XlX-lea, moda stofelor albastru inchis.

Stofele florentine erau la fel de vestite ca voalurile de Reims ori ca tesaturile de Damasc. Daca marea arta consta in armonizarea culorilor, marea ambitie consta in scumpetea stofelor (pentru procurarea acestora se foloseau serviciile ambasadorilor de la Curte), iar marea atractie era asigurata de originalitatea desenelor de pe brocarturi, inventate pentru o singura toaleta.  Baietana, acum maritata si mama de familie, a acceptat alungirea rochiilor; de altfel rochia scurta era agreata doar de femeile cu picioarele frumoase. Cu a sa perfecta stapanire a croielii in diagonala, care dadea chiar si rochiilor simple o nebanuita suplete, Madeleine Vionnet a fost cea care dadea tonul modei in acea vreme.

Uneori modul in care sunt prezentate hainele e chiar mai important decat modelele prezentate. Astfel ca in ultimii ani am asistat la o revolutie in lumea top-modelelor si a publicitatii. Top-modelele au inceput sa intereseze din ce in ce mai mult presa si cronicarii evenimentelor mondene. Ele nu mai sunt niste frumuseti anonime, ci mari vedete, iar supermediatizata lor ascensiune se traduce prin cecuri bancare cu multe zerouri (fiecare top-model castiga in medie cate 10.000 dolari pe zi).  Daca e sa vorbim despre culorile portului popular, putem spune ca in prezent acesta este multicolor. insa in trecut, in multe regiuni, poate chiar peste tot, el a fost alb-negru, deci bicolor. Regiuni intinse, din Hateg pana in Marginimea Sibiului, au si astazi acest colorit contrastant, simplu, sobru, dar de mare efect.

Si tot astazi se confectioneaza haine noi din... gunoaie. Daca la inceput ecologistii indemnau la recuperarea ambalajelor, astazi a devenit modern tocmai ambalajul transformat in obiect de vestimentatie. La inceput acesta era aruncat, ars ori ingropat, dar astazi el parcurge complicate procese tehnologice. O firma din California a pus in vanzare un model de pulover facut in proportie de 80% dintr-un... material tricotat din sticle de plastic.  James Laver vorbea la un moment dat despre variabilitatea zonelor eroge- ne, aratand ca moda nu pune in valoare deodata toate aspectele corpului uman; accentul poate fi pus cand pe decolteu sau pe talie, cand pe picioare sau pe fese. De la femeia musulmana sever invelita in draperii care o disimuleaza complet, cu exceptia ochilor, pana la femeia africana impodobita doar cu cateva bijuterii exista nenumarate moduri de a atrage privirea.

Colaborare cu Tristan Tzara

 Fransois I a oferit privilegii tesatorilor stabiliti aici, prin interventia unui negutator italian, Etienne Turquet. Spre sfarsitul secolului productia lyoneza devine importanta, in aceeasi perioada se dezvolta cultivarea duzilor pe valea Rhonului, ceea ce va duce la infiriparea unei productii locale de matase bruta.   Sclavii si atletii isi radeau barba si capul. Coafurile femeilor erau dispuse in benzi ondulate si ridicate in coc. Dar nu numai femeile elegante aveau pieptanaturi complicate; si barbatii eleganti se coafau. Uneori se intrebuintau chiar si peruci. La sarbatori se purta un voal, iar cand era frig ateniencele isi acopereau capul cu un colt al mantalei. Barbatii umblau de obicei cu capul descoperit.

Fotografiile din aceasta perioada ne ofera o idee consternanta despre aceasta societate inghetata in uniforma ei sobra. Vestonul negru sau bleumarin era si costumul de duminica al muncitorilor de la oras. In aceasta schema vestimentara a costumului masculin nu s-a produs nici o schimbare; initiativa particulara a jucat un rol mult mai slab pe piata decat in imbracamintea feminina.  in plini ani nebuni, Sonia si-a deschis un boutique „simultan". Avea experienta in domeniul tesaturilor imprimate, deoarece a lucrat in Lyon, in anul 1922. La inceputul anilor '20 si-a realizat primele ei rochii-poem, concepute in colaborare cu Tristan Tzara. Blaise Cendrars, Joseph Delteil, Philippe Soupsault si Tristan Tzara au fost cei patru apostoli ai inovatiilor ei vestimentare.

Uneori modul in care sunt prezentate hainele e chiar mai important decat modelele prezentate. Astfel ca in ultimii ani am asistat la o revolutie in lumea top-modelelor si a publicitatii. Top-modelele au inceput sa intereseze din ce in ce mai mult presa si cronicarii evenimentelor mondene. Ele nu mai sunt niste frumuseti anonime, ci mari vedete, iar supermediatizata lor ascensiune se traduce prin cecuri bancare cu multe zerouri (fiecare top-model castiga in medie cate 10.000 dolari pe zi).   Fara a uita rolul jucat de materialele sintetice in evolutia hainelor de lucru, trebuie sa remarcam modul in care acestea devin, incet-incet, functionale.Practicarea exercitiilor fizice e veche de cand lumea. in Grecia antica gimnastii erau goi. La Roma, din contra, luptele de gladiatori au dat nastere unui echipament destul de grotesc, dar care vadea deja o caracteristica permanenta a costumelor din competitiile sportive, si anume semnele distinctive ce permit recunoasterea de departe a sportivului favorit.

 Actorii misteriilor apareau in costumele lor obisnuite, carora le adaugau insa accesorii insolite, esarfe si palarii extravagante. Actorii care interpretau personaje sacre erau imbracati in somptuoase haine liturgice, pastrate in sacristii, iar mastile si machiajele burlesti desemnau diavolii si acolitii lor. Regasim peste tot aceleasi coafuri stralucitoare, aceleasi fete imobile, privirea trecand cu mult pe deasupra admiratorului. Moda ornata, care a domnit timp de secole, este prezenta din plin in aceste imagini ce afiseaza un lux mai mult sau mai putin apasator; fastul vorbeste despre bogatia barbatului care 1-a impodobit, ca un reflex al puterii sale, pe manechinul care ii apartine. 

Nasturii au jucat un rol decorativ

In ultimul sfert de veac au disparut razboaiele din lemn, actionate cu mana, acestea fiind inlocuite cu razboaie metalice mecanice. Tot atunci se separa productia de costume de productia de tapiterii. Spre sfarsitul secolului al XlX-lea renasc tesaturile cu decor. Haute couture cerea noi stofe, astfel ca au inceput sa fie fabricate museline de matase, crep-uri usoare si crep de Chine in tonuri uni. Aceste piese vestimentare aveau menirea de a acoperi trasaturile fetei si parul: femeia care iesea din casa fara voal putea, ba chiar trebuia sa fie alungata de catre sotul ei. O femeie serioasa nu avea voie sa-si lase parul la vedere. Doar in ziua nuntii femeii ii era ingaduit acest lucru, si asta doar daca era inca fecioara.

 intr-o societate in care femeia e destinata sa daruiasca patriei copii si sa fie odihna razboinicului nu e deloc suprinzator faptul ca vestimentatia reflecta foarte exact locul pe care ea il are in viata. Aceasta imagine a femeii a durat aproape tot secolul. Se purtau palarii innodate sub barbie si cu voalete mai mult sau mai putin vaste, ce acopereau fata.   Dar noua descoperire a cochetariei a fost modul de expunere al picioarelor: fusta abia ajungea pana la genunchi, picioarele pe jumatate goale fiind acoperite de un ciorap de matase transparent, de culoarea pielii, o noutate fata de timpurile in care femeile isi ascundeau sub fustele lor lungi ciorapii negri si grosi care se purtau inainte de 1914.

Nasturii mai erau folositi drept piese de orfevrarie, fiind cusuti pe haine ca ornamente. Puteau fi si simpli, confectionati din lemn acoperit cu stofa. in secolele al XVI-lea si al XVII-lea nasturii au jucat un rol decorativ pe rochiile femeilor. Pourpoint-urile masculine erau inchise de la guler pana in talie prin nasturi desi.  Se mai purtau palarii rotunde din pai sau din piele. Boneta de ceremonii a aristocratilor era dominata de o placa orizontala, de care atarnau douasprezece pandantive. De obicei aceasta boneta era facuta din matase neagra.Umbrelele, confectionate din matase verde-bleu, erau folosite doar de catre membrii familiei imperiale.

 Se pare ca oamenii, si in special tinerii, isi pun din nou probleme in legatura cu semnificatia notiunii de libertate.Prostituatele au avut in Evul Mediu obligatii vestimentare care variau de Iu un oras la altul. in unele locuri li se interzicea sa poarte bijuterii, dar in altele leineile cinstite erau cele care nu purtau asa ceva. Tentativele de a li se impune haine dungate n-au reusit.   insa, asa cum s-a intamplat de atatea ori pana acum, se va impune moda care se acordeaza cel mai bine cu noi insine. De frica formelor viitorului, oamenii nu se vor putea ascunde mereu in spatele comodelor Ludovic XV sau in spatele salurilor de franjuri; cei indrazneti nici nu o mai fac. Ei au adoptat deja noile forme, giuvaeruri salbatice, culorile - faptele si suferintele luminii...