Potrivirea eleganta

Viermii de matase nu pot creste singuri; pentru a se obtine un randament cat mai bun, ei sunt asezati pe niste site aflate in incaperi bine incalzite. Hrana le este adusa la fiecare jumatate de ora, pana in momentul in care isi construiesc coconul. in ciuda numeroaselor incercari, frunza de dud nu a putut fi inlocuita cu nici o alta hrana.  Potrivirea eleganta a cutelor era o operatie complicata. Toga infasura corpul de trei ori, imbracarea ei necesitand ajutorul unor sclavi experimentati. in casa barbatii purtau o tunica larga, lunga pana sub genunchi, avand la mijloc o centura. Iarna imbracau doua sau trei tunici una peste alta. 

 Si barbatii au acceptat pana la urma cu placere imaginea acestei femei fragile, intotdeauna gata sa lesine, al carei costum ii interzicea orice activitate fizica. Nu avem de ce sa ne miram atunci cand personajul lui Edith Wharton, Newland Archer, gandea ca acest costum al femeilor „le (ine loc de armura, ca un fel de aparare impotriva necunoscutului si ca o sfidare a lui O asemenea creatura era la fel de naturala in atitudini si gesturi ca o papusa impodobita.  Ea a propus in 1920 o intoarcere la rochia alungita si la stilul sofisticat, dar aceasta tentativa, care va avea succes abia in 1947, deci dupa Al Doilea Razboi Mondial, a fost refuzata de femei, care nu mai doreau o imagine traditionala. S-a impus rochia scurta, care pentru tinerele fete era un mod de a trage atentia barbatilor.

Kyllie Minogue a spus adio decolteurilor, Julia Roberts nu ezita sa se fotografieze necoafata, Vanessa Paradis poarta pantaloni trapez de acum douazeci de ani, iar Naomi Campbell se imbraca in blugi rupti. Chiar si Madonna, care soca mai demult prin aparitiile sale sexy, a pozat in haine lalai pentru revista Vanity Fair.  in schimb la chinezoaice obiectul pudorii erau picioarele; ele acceptau sa si le arate foarte rar, chiar si propriului sot. in functie de popoare si de epoci, o parte a corpului primeste o valoare de simbol; aratarea (neascunderea) acesteia semnifica o deschidere de sine. Partea respectiva reprezinta fiinta cea mai intima.

Pe plaja se purta o tinuta de oras in culori deschise, din tesatura usoara, cu manusi, cu voaleta si umbrela, pentru a proteja de soare un ten ce trebuia sa ramana alb. Conceptia costumului de plaja protector a rezistat pana catre 1925, dar costumul de baie si-a pierdut treptat amploarea.  Rolul social al costumului este in primul rand acela de a face evident, de la prima vedere, sexul celui care il poarta. Dintotdeauna barbatii si femeile au purtat costume diferite, care corespundeau ocupatiilor lor. Chiar atunci cand barbatii si femeile poarta haine de acelasi fel, se pot face diferentieri, dupa detaliile croiului si dupa ornamente.